1.
Bem acum pentru ultimul surub din mine care
astazi s‑a rupt ireparabil. Bem pentru ca sunt condamnat
sa raman un haiduc erotic perpetuu. Bem pentru ca mereu va trebui sa raspund la
intrebarea „Dar prietena ta unde e ?“ prin a spune ca toate
amantele mele sunt acolo unde trebuie sa fie. Si anume, impreuna cu amantii, prietenii, sotii lor.
Sunt condamnat la rolul de crai. Voi ati venit aici pentru petrecere. Ati venit
pentru a bea in cinstea zeificarii mele. Întrucat am devenit zeu atunci cand, in
sfarsit, am inteles ca orice labie e echivalenta cu orice alta labie. Ca fiecare
ejaculare se consuma numai de dragul ejacularii. fara nici un alt
subinteles strecurat intre soapte. Ca numele meu trebuie sa fie innobilat. De la
simplu Mateiu, de astazi sunt zeu de Curtea‑Veche.
2.
Pana astazi, scopul nostru a fost
sa pervertim Bucurestiul. A fost un tel zeiesc, de care ne‑am apucat cu ravna si
interes. Am agatat tarfulite prin discoteci si prin parcuri si le‑am facut sa
regrete ca viata lor nu are nici un inteles. Le‑am demonstrat savant, folosindu‑ne
de tone de eruditie, ca intreaga lor fiinta este croita gresit, incepand de la
vagin. Vagin pe care l‑am refuzat sau l‑am cinstit in functie de cat ne dadeau
creierele lor la modelat. Foloseam torturi sofisticate si zeci de scoli de
psihologi, eticieni, psihanalisti, sociologi, antropologi, filosofi ne
imprumutau uneltele lor pentru a ne atinge scopul. Cochiliile cele mai crancene
le faramam dintr‑o bataie de palme. Le dereglam si le abandonam. Si ele
continuau sa functioneze aidoma unor jucarii stricate, bazaind in cerc pana la
epuizare. Ne indragosteam apoi de fete cuminti si inocente, in corpurile carora
eram siguri ca se ascunde si altceva, navalnic si neslefuit. Si performanta
noastra batea limitele absolutului, iar in cateva ore numai inchinam impreuna cu
ele zeului perversitatii scoaterea la sosea a unor tate dezvelite brusc in
public. Tate care mai inainte cu o zi erau tabu chiar si pentru ele insele. Si
celebram cu sampanii spermatice fiecare ora cu care se lepadau mai mult de
civilizatie, de traditie, de scoarta unei societati inca patriarhale.
3.
Noi suntem cei care au pervertit orasul. Doar noi, o mica
adunatura de zei de curte veche, inarmati cu finetea unor creiere perfecte, am
reusit sa umblam la surubaria Bucurestiului. Singura problema cu care ne‑am
intalnit a fost dilema : sa pervertim pervertindu‑ne intai pe noi,
cobai ai unei noi idei citadine ? Sau sa pervertim pastrandu‑ne
nealterata inocenta ?
Voi ati apucat‑o de la inceput pe un drum molcom,
fara dureri. V‑ati abandonat inocenta din prima noapte. Grozavenia impudicitatii
voastre adie ca o prevestire rea printre parinti, babalaci si cei slabi de inima. Pe cand eu am ajuns abia acum sa recunosc ca numai atunci cand sunt cu cineva
cunoscut sau la care tin reusesc sa simt perversitatea actelor mele. Pot sa ma
tavalesc in paturile a zeci de femei, pot sa inchiriez curve si sa le pun sa
savarseasca cele mai obscene lucruri, dar toate astea nu‑mi lasa decat un gust
amarui daca alaturi nu se afla un prieten bun sau o femeie pe care o iubesc. Si
toate astea nu inseamna altceva decat ca nu mai sunt un pervers inocent,
prieteni. Si eram – stiti bine cat de inocent eram. Savarsind perversiuni anale
in cinematografe si in lojile de teatru, aveam impresia ca ma desfranam.
Plateam fetite de pe strada care abia fusesera scoase la produs si habar n‑aveau
sa sarute un penis – si mi se parea uimitor ca le manjeam chipurile pure cu
secretiile mele. Credeam ca gustul de ambrozie al spermatozoizilor mei li se va
intipari iremediabil in simtiri, dat fiind ca eram primul lor client care le
trata ca pe niste stricate, injurandu‑le ca nu se pricep si aruncandu‑le furios
afara din masina. Tin minte de parca s‑ar fi intamplat aseara cum in Piata
Rosetti o pustoaica, care abia imi atingea organul de timida ce era,
m‑a intrebat speriata daca mi‑a placut. Evident ca nu‑mi placuse, se oprise de
prea multe ori, inecata de penisul meu. Trebuise sa‑mi sfortez grozav imaginatia
ca sa pot produce un milimetru cub de lichid seminal. I‑am zambit cinic si i‑am raspuns ca a fost cel mai prost sex oral pe care mi‑l
administrase cineva. Am adaugat linistit ca in stilul ala o sa moara de foame.
Apoi am deschis portiera si am invitat‑o nepasator sa iasa. Ea ma privea usor
umeda si nelinistita ca o caprioara, aidoma unei indragostite care vrea sa stie
daca amantul o s‑o mai doreasca si alta data.
4.
Dar acum stiu ca ma comportam aidoma unui adolescent nataflet,
ce crede ca, daca plateste o femeie pe care o alege ca la targul de vite,
savarseste un mare act de curaj. Cat de inocent eram daca puteam sa cred ca a
incalca regulile conventiilor sexuale cu altii si altele care erau de acord sa
le incalce se poate chema perversitate ! O orgie nu are cum sa fie
perversa, daca scapi de acolo nesifonat si cerul nervilor tai nu se prabuseste
peste tine. Atunci nu stiam insa acest lucru. Acum as da orice sa uit ca‑l stiu.
Dar sa las vorbele fara rost, pentru ca toate
aceste lucruri voi le cunoasteti, deja, prea bine. Ceea ce o sa va para nou este
insa cum de am ajuns si eu la fel ca voi, cand toti ma credeati pierdut pentru
crailac. Cand toti ma considerati un simplu fustangiu de ocazie. Însa, va repet,
nu va voi spune tot ce s‑a intamplat pentru a va amuza. Nu. Va voi povesti totul
din cauza ca am nevoie de un sfat plin de competenta. Or, asa cum trebuie sa
recunosc astazi, ma simt un desfranat incurabil. si nu vreau sa fiu
astfel. Si numai voi imi puteti spune daca nu cumva imi lipseste ceva pentru a
fi un destrabalat perfect. Numai voi, cei care ati redefinit ideea de
destrabalare, imi puteti spune daca nu cumva ceva inca mai e pur in mine. daca nu cumva mai pot fi inocentul indragostit care eram. |