Kiki Vasilescu.ro

112.

Aveam sa descopar ca Pasadia fusese un mare domn, de vita nobila. Fiu de mari boieri de prin zona Timisoarei, cu un nu foarte departat ascendent intr-o familie veche de cavaleri teutoni, fusese lasat lefter pe de o parte de catre un unchi care risipise 80% din averea careia ii era administrator in numele nepotului minor pe la Paris, in dragoste mare dupa o dansatoare in voga, pe de o parte datorita sistemului extrem de nou de distributie a veniturilor propus de muncitorimea si taranimea romana ajunsa hodoronc tronc majoritara in legislativ. Se trezise pe la 18 ani ca dupa ce mancase serbet de floare de colt din cristaluri de Boemia trebuia sa rontaie salam de soia dintr-un ziar in care se vorbea despre cat de eliberate se simt tarancutele de cand nu mai sunt obligate sa suga fara numar de sub caftanele demodate si puricoase ale chiaburilor. Dorise sa impartaseasca si el bucuria tarancutelor, dar fusese surprins intr-o pozitie la un moment dat dureroasa pentru activistele care calatorisera in Rusia fara sa fi stiu dinainte ca la vodca prea multa barbatii nu mai stiu ce fac, fiind asadar interzisa ca fiind pidosnica, murdara, si cu totul in contra scopului pentru care i s-a dat femeii pe de o parte pizda, pe de o parte cur. Servise din aceste cauze complexe pe barierele pseudo-emanciparii femeii romane lucrand la canalul Dunare - Marea Neagra cativa ani sub pretextul ca era detinut politic, dupa care, intrucat se dovedise receptiv fata de aceeasi placere care-l adusese pe el acolo a unui arhitect-sef, fusese transferat catre o inchisoare cu regim obisnuit. Fusese acolo coleg de celula cu oameni deosebiti, doctori, istorici, filosofi, oameni politici, actori, arhitecti, o colectie rara a Romaniei burghezo-mosieresti. Dintre acestia, multi erau prea batrani si prea bolnavi pentru a mai spera ca vor scapa vii de acolo, asa ca depusesera toate eforturile pentru a insamanta in el, mai tanarul si mai virilul lor coleg de celula, toate traditiile de valoare pe care reusise sa le dezvolte si sa le rafineze o intreaga civilizatie traco-daco-romano-bizantina. Fusese in sfarsit eliberat dupa 16 ani de la prima abatere a sa de la sexualitatea traditionalista, cu gusturile si mai pervertite decat le avusese la adolescenta. Cunostea toate obiceiurile erotice ale mosilor si stramosilor nostri, de la originea adevarata a cuvantului ‘muiere’ la varsta potrivita pentru casatorie a unei domnisoare de pana in 14 ani; de la indemanarea de a face un astfel de calus astfel incat persoana care il poarta sa poata recepta cu usurinta un puloi gros in gura in contra vointei sale fara a avea insa si posibilitatea de a musca organul pana la beneficiile genetice necunoscute lui Darwin de a te iubi si a procrea cu sora, fratii, matusele si unchii; de la obligatiile pe care le are sora sau fratele mai mic fata de surorile sau fratii mai in pubertate, pana la cum se dreseaza animalul de casa favorit pentru jocuri erotice inocente. Sarmant atat pentru barbati cat si pentru femei, cu parul usor grizonat, cu o tinuta patriciana si vorbe placute, si mai ales posesor al unor conexiuni invizibile dobandite prin intermediul distinsilor sai fosti colegi, imediat dupa eliberare fusese angajat actor la teatrul Nottara din Bucuresti.

Acolo facuse furori in senzationale roluri shakespeariene prin capacitatea sa rarisima de a mima nebunia, alienarea, dedublarea, decaderea, desfraul, evul mediu autentic. Se casatorise din plictiseala cu o avocata care-l diviniza si care la inceput crezuse ca Pasadia doreste sa o supuna unor experimente sexuale numai pentru a o testa, dar dupa ce le trecuse cu ravna si devotament constatase ca de fapt nu reprezentau experimente ci norma zilnica. Incercase sa schimbe lucrurile si facea scandal de fiecare data cand casa si dormitorul le erau invadate de prieteni si admiratoare ale marelui actor, insa singura repercusiune ale vociferarilor fusese excluderea ei de la distractie. Pasadia se refugia impreuna cu amicii de taina in biblioteca captusita cu carti rare legate in piele, si de multe ori nu se intalnea decat intamplator cu nevasta-sa prin bucatarie sau la baie. In cele din urma femeia cedase psihic, si reusise sa-si auto-induca o manie nimfomana compulsiva, care, avea sa diagnostice un psihanalist peste multi ani, provenea din dorinta de a isi satisface sotul si de a se ridica la inaltimea asteptarilor lui. Datorita faptului ca dupa toate probabilitatile autoritatile vremii constatasera esecul programului de reeducare desfasurat in cei 16 ani de inchisoare, Pasadia fusese lasat sa plece pe cai legale din tara, insa fara nevasta, careia i se rezervase un loc special la spitalul de nebuni, departe de orice obiecte falusoide sau lichide albicioase sau cu miros de peste, pe care femeia avea tentatia bolnavicioasa de si le introduce in toate orificiile corpului sau. Ajuns la Paris, locul pierzaniei unchiului sau si a averii pe care ar fi trebuit sa o primeasca la majorat, se folosi din nou de nobilele relatii pe care le dobandise in inchisoarea comunista si reusi sa devina un corespondent savuros al Europei Libere. Avea o placere deosebita in a transmite inapoi, catre tara si regimul care ii pervertisera neintentionat fiinta si gusturile, grozavii si mai mari decat cele prin care trecuse el in anii de detentie vrand-nevrand erotica. Deveni repede celebru, mai ales datorita faptului ca parintii acopereau urechile copiilor si batranilor atunci cand incepea emisiunea sa “Itinerarii europeano-pontice”, iar violatorii de cartier incepusera sa boteze drept pasadisme diferitele scarbosenii la care le obligau pe vanzatoarele de seminte pe care le prindeau la ceas de seara traversand cate un parc prost luminat. Povestile pe care le insiruia saptamana de saptamana la radio contribuira (aveau sa spuna peste zece ani istoricii revolutiilor anticomuniste) in mod decisiv la surparea regimului lui Ceausescu, prin faptul ca involbura grozav si monstruos imaginatia oamenilor catre lucruri si practici interzise in Romania. In fiecare vineri la ora 7 PM urechile celor fragili de inima erau astupate cu dopuri iar minorii erau trimisi la joaca, si o tara intreaga incepea sa viseze la orgii monstruoase desfasurate in baruri, cafenele, discoteci, piete publice, parcuri, metrouri, trenuri, tramvaie, culoare, sali de asteptare, primarii, birouri, scari de bloc, cinemauri, cu necunoscuti si vanzatoare, cu colegi si vecine, cu trecatori si taxatoare, cu postasi si politiste, cu securisti cu ochi albastri si profesoare. Excitarea se picura radiofonic, ilegal, in sexele din ce in ce mai tumefiate, in ochii din ce in ce mai scosi din orbite. Vinerea intre 7 si 8 PM deseori se raportau intreruperi ale diferitelor servicii publice, ceea ce avea sa se dovedeasca catastrofal regimului in vinerea din 22 decembrie 1989, cand din cauza frigului pasadiasmele erau experimentate pe scara larga de populatie, cu participarea larga a organelor opresive. S-a produs astfel miracolul unei revolutii care nu a degenerat intr-un razboi civil, unde armata a fraternizat cu populatia intrucat la momentul primirii ordinului soldatii se aflau in copulatii pasadiaste imposibil de stopat. Pentru celebrarea caderii odiosului dictator, care se pare ca era imun la pasadisme din cauza varstei inaintate, dar si din motivul obiectiv al epuizarii extreme a marii majoritati a populatiei in serile difuzarii emisiunii, noul parlament avea sa hotarasca in regim de urgenta scurtarea programului de lucru de vineri si transformarea zile de sambata in zi libera. Pasadia avea sa se reintoarca in glorie in tara, si avea sa repuna bazele unui partid istoric care avea ca manifest libertatea sexuala si eliminarea articolelor de lege care defineau asa-zisele delicte erotice, cum ar fi homosexualitatea, poligamia, infidelitatea sau incestul. Partidul a prins in marile orase si, in mod surprinzator, printre ciobani. Supranumit de presa senatorul sexului, a pierdut insa lamentabil in batalia cu mentalitatile inacrite de crestinism ale colegilor sai burtosi, mujici si traditionalisti din parlament. Nereusind sa legalizeze poligamia si casatoria intre persoanele de acelasi sex sau din aceeasi familie, a hotarat sa faca fronda consumand substante interzise sau afisandu-se in posturi indecente pe holurile parlamentului. Protejat de drepturile senatoriale, participa la sedintele din plen cu joint-uri uriase in gura, si sufla fumul de marijuana in fata ofiterilor de la antidrog si a judecatorilor sau procurorilor care doreau toti, din comenzi inalte, sa puna capat pasadismului. Era insotit peste tot de un grup de barbati si de femei de orientare sexuala incerta (printre care am inteles ca se numarau si Pasadia, Pirgu, Janett, Mima si - …ah, inima mea… - Raselica), costumati de cele mai multe ori indescriptibil de provocator si care se dedau unor jocuri libidinare scandaloase permanente, indiferent de locul in cere se aflau. La un moment dat un personaj important, poate cel mai important personaj din politica romaneasca, declarase ca pasadismele erau OK inainte de revolutie, dar ca acum pasadismul devenise deranjant.