|
|
112.
Aveam sa descopar ca Pasadia fusese un mare domn, de vita nobila.
Fiu de mari boieri de prin zona Timisoarei, cu un nu foarte departat
ascendent intr-o familie veche de cavaleri teutoni, fusese lasat
lefter pe de o parte de catre un unchi care risipise 80% din averea
careia ii era administrator in numele nepotului minor pe la Paris,
in dragoste mare dupa o dansatoare in voga, pe de o parte datorita
sistemului extrem de nou de distributie a veniturilor propus de
muncitorimea si taranimea romana ajunsa hodoronc tronc majoritara
in legislativ. Se trezise pe la 18 ani ca dupa ce mancase serbet
de floare de colt din cristaluri de Boemia trebuia sa rontaie salam
de soia dintr-un ziar in care se vorbea despre cat de eliberate
se simt tarancutele de cand nu mai sunt obligate sa suga fara numar
de sub caftanele demodate si puricoase ale chiaburilor. Dorise sa
impartaseasca si el bucuria tarancutelor, dar fusese surprins intr-o
pozitie la un moment dat dureroasa pentru activistele care calatorisera
in Rusia fara sa fi stiu dinainte ca la vodca prea multa barbatii
nu mai stiu ce fac, fiind asadar interzisa ca fiind pidosnica, murdara,
si cu totul in contra scopului pentru care i s-a dat femeii pe de
o parte pizda, pe de o parte cur. Servise din aceste cauze complexe
pe barierele pseudo-emanciparii femeii romane lucrand la canalul
Dunare - Marea Neagra cativa ani sub pretextul ca era detinut politic,
dupa care, intrucat se dovedise receptiv fata de aceeasi placere
care-l adusese pe el acolo a unui arhitect-sef, fusese transferat
catre o inchisoare cu regim obisnuit. Fusese acolo coleg de celula
cu oameni deosebiti, doctori, istorici, filosofi, oameni politici,
actori, arhitecti, o colectie rara a Romaniei burghezo-mosieresti.
Dintre acestia, multi erau prea batrani si prea bolnavi pentru a
mai spera ca vor scapa vii de acolo, asa ca depusesera toate eforturile
pentru a insamanta in el, mai tanarul si mai virilul lor coleg de
celula, toate traditiile de valoare pe care reusise sa le dezvolte
si sa le rafineze o intreaga civilizatie traco-daco-romano-bizantina.
Fusese in sfarsit eliberat dupa 16 ani de la prima abatere a sa
de la sexualitatea traditionalista, cu gusturile si mai pervertite
decat le avusese la adolescenta. Cunostea toate obiceiurile erotice
ale mosilor si stramosilor nostri, de la originea adevarata a cuvantului
‘muiere’ la varsta potrivita pentru casatorie a unei domnisoare
de pana in 14 ani; de la indemanarea de a face un astfel de calus
astfel incat persoana care il poarta sa poata recepta cu usurinta
un puloi gros in gura in contra vointei sale fara a avea insa si
posibilitatea de a musca organul pana la beneficiile genetice necunoscute
lui Darwin de a te iubi si a procrea cu sora, fratii, matusele si
unchii; de la obligatiile pe care le are sora sau fratele mai mic
fata de surorile sau fratii mai in pubertate, pana la cum se dreseaza
animalul de casa favorit pentru jocuri erotice inocente. Sarmant
atat pentru barbati cat si pentru femei, cu parul usor grizonat,
cu o tinuta patriciana si vorbe placute, si mai ales posesor al
unor conexiuni invizibile dobandite prin intermediul distinsilor
sai fosti colegi, imediat dupa eliberare fusese angajat actor la
teatrul Nottara din Bucuresti.
Acolo facuse furori in senzationale roluri shakespeariene prin
capacitatea sa rarisima de a mima nebunia, alienarea, dedublarea,
decaderea, desfraul, evul mediu autentic. Se casatorise din plictiseala
cu o avocata care-l diviniza si care la inceput crezuse ca Pasadia
doreste sa o supuna unor experimente sexuale numai pentru a o testa,
dar dupa ce le trecuse cu ravna si devotament constatase ca de fapt
nu reprezentau experimente ci norma zilnica. Incercase sa schimbe
lucrurile si facea scandal de fiecare data cand casa si dormitorul
le erau invadate de prieteni si admiratoare ale marelui actor, insa
singura repercusiune ale vociferarilor fusese excluderea ei de la
distractie. Pasadia se refugia impreuna cu amicii de taina in biblioteca
captusita cu carti rare legate in piele, si de multe ori nu se intalnea
decat intamplator cu nevasta-sa prin bucatarie sau la baie. In cele
din urma femeia cedase psihic, si reusise sa-si auto-induca o manie
nimfomana compulsiva, care, avea sa diagnostice un psihanalist peste
multi ani, provenea din dorinta de a isi satisface sotul si de a
se ridica la inaltimea asteptarilor lui. Datorita faptului ca dupa
toate probabilitatile autoritatile vremii constatasera esecul programului
de reeducare desfasurat in cei 16 ani de inchisoare, Pasadia fusese
lasat sa plece pe cai legale din tara, insa fara nevasta, careia
i se rezervase un loc special la spitalul de nebuni, departe de
orice obiecte falusoide sau lichide albicioase sau cu miros de peste,
pe care femeia avea tentatia bolnavicioasa de si le introduce in
toate orificiile corpului sau. Ajuns la Paris, locul pierzaniei
unchiului sau si a averii pe care ar fi trebuit sa o primeasca la
majorat, se folosi din nou de nobilele relatii pe care le dobandise
in inchisoarea comunista si reusi sa devina un corespondent savuros
al Europei Libere. Avea o placere deosebita in a transmite inapoi,
catre tara si regimul care ii pervertisera neintentionat fiinta
si gusturile, grozavii si mai mari decat cele prin care trecuse
el in anii de detentie vrand-nevrand erotica. Deveni repede celebru,
mai ales datorita faptului ca parintii acopereau urechile copiilor
si batranilor atunci cand incepea emisiunea sa “Itinerarii europeano-pontice”,
iar violatorii de cartier incepusera sa boteze drept pasadisme diferitele
scarbosenii la care le obligau pe vanzatoarele de seminte pe care
le prindeau la ceas de seara traversand cate un parc prost luminat.
Povestile pe care le insiruia saptamana de saptamana la radio contribuira
(aveau sa spuna peste zece ani istoricii revolutiilor anticomuniste)
in mod decisiv la surparea regimului lui Ceausescu, prin faptul
ca involbura grozav si monstruos imaginatia oamenilor catre lucruri
si practici interzise in Romania. In fiecare vineri la ora 7 PM
urechile celor fragili de inima erau astupate cu dopuri iar minorii
erau trimisi la joaca, si o tara intreaga incepea sa viseze la orgii
monstruoase desfasurate in baruri, cafenele, discoteci, piete publice,
parcuri, metrouri, trenuri, tramvaie, culoare, sali de asteptare,
primarii, birouri, scari de bloc, cinemauri, cu necunoscuti si vanzatoare,
cu colegi si vecine, cu trecatori si taxatoare, cu postasi si politiste,
cu securisti cu ochi albastri si profesoare. Excitarea se picura
radiofonic, ilegal, in sexele din ce in ce mai tumefiate, in ochii
din ce in ce mai scosi din orbite. Vinerea intre 7 si 8 PM deseori
se raportau intreruperi ale diferitelor servicii publice, ceea ce
avea sa se dovedeasca catastrofal regimului in vinerea din 22 decembrie
1989, cand din cauza frigului pasadiasmele erau experimentate pe
scara larga de populatie, cu participarea larga a organelor opresive.
S-a produs astfel miracolul unei revolutii care nu a degenerat intr-un
razboi civil, unde armata a fraternizat cu populatia intrucat la
momentul primirii ordinului soldatii se aflau in copulatii pasadiaste
imposibil de stopat. Pentru celebrarea caderii odiosului dictator,
care se pare ca era imun la pasadisme din cauza varstei inaintate,
dar si din motivul obiectiv al epuizarii extreme a marii majoritati
a populatiei in serile difuzarii emisiunii, noul parlament avea
sa hotarasca in regim de urgenta scurtarea programului de lucru
de vineri si transformarea zile de sambata in zi libera. Pasadia
avea sa se reintoarca in glorie in tara, si avea sa repuna bazele
unui partid istoric care avea ca manifest libertatea sexuala si
eliminarea articolelor de lege care defineau asa-zisele delicte
erotice, cum ar fi homosexualitatea, poligamia, infidelitatea sau
incestul. Partidul a prins in marile orase si, in mod surprinzator,
printre ciobani. Supranumit de presa senatorul sexului, a pierdut
insa lamentabil in batalia cu mentalitatile inacrite de crestinism
ale colegilor sai burtosi, mujici si traditionalisti din parlament.
Nereusind sa legalizeze poligamia si casatoria intre persoanele
de acelasi sex sau din aceeasi familie, a hotarat sa faca fronda
consumand substante interzise sau afisandu-se in posturi indecente
pe holurile parlamentului. Protejat de drepturile senatoriale, participa
la sedintele din plen cu joint-uri uriase in gura, si sufla fumul
de marijuana in fata ofiterilor de la antidrog si a judecatorilor
sau procurorilor care doreau toti, din comenzi inalte, sa puna capat
pasadismului. Era insotit peste tot de un grup de barbati si de
femei de orientare sexuala incerta (printre care am inteles ca se
numarau si Pasadia, Pirgu, Janett, Mima si - …ah, inima mea… - Raselica),
costumati de cele mai multe ori indescriptibil de provocator si
care se dedau unor jocuri libidinare scandaloase permanente, indiferent
de locul in cere se aflau. La un moment dat un personaj important,
poate cel mai important personaj din politica romaneasca, declarase
ca pasadismele erau OK inainte de revolutie, dar ca acum pasadismul
devenise deranjant.
|