Kiki Vasilescu.ro

14.

Stiu ca e departe de a fi interesant sa va vorbesc tocmai voua despre cum ma simt acum cand sunt vaduvit de inocenta mea nepretuita. Poate daca m-as adresa unor adolescenti sau adolescente salivand de dorinte, descrierea universului unui pervertit sadea ar fi plina de savoare. pentru voi insa nimic n-ar fi mai anost. Ceea ce v-a facut sa va adunati in aceasta seara in jurul meu este, dimpotriva, zvonul ca voi povesti cum eram inainte. Din pacate trebuie sa va dezamagesc si pe voi. sunt prea suferind astazi pentru a-mi putea permite luxul sa imi irosesc ultimele forte pentru a oferi circul si mima unui om care ar fi putut fi la fel ca ceilalti. Tot ceea ce voi face va fi sa ma concentrez asupra acelor milionimi de secunda in care fiinta mea de dinainte s-a risipit mai repede ca fumul marijuanei batut de ventilatorul aerului conditionat. Milionimile de secunda de care va vorbesc incepusera deja sa se scurga impreuna cu peisajul pe langa trenul care gonea. Gonea impreuna cu mine si cu fatuca oripilata si cu amicii ei ad-hoc si limitati. Era cald si gustul de bere imi ramasese strans lipit de tricou, evaporandu-se usor si cu parere de rau ca sticla se terminase. asa cum se terminase si cu gagica. Plecarea in alt vagon imi paru, instantaneu, cea mai buna idee pe care o avusesem de cand ma urcasem in tren.

15.

Usii ii lipsea numai un afis care sa anunte larg 'Iata-i pe adevaratii Arnoteni, iata vestitul tripou pe roti, palatul desfatarilor ceferiste'. Se juca cu pasiune. si intrarea mea nu le-a trezit decat reactii colaterale si difuze. singura care a parut ca s-a sinchisit de intrarea mea in compartiment a fost o sticla de gin care mi-a fost inmanata neceremonios, fara o intentie anume. In primul moment am crezut ca pur si simplu nu observasera ca eram acolo, si ca cea de la care primisem sticla crezuse ca o da mai departe unuia dintre jucatori. Mi-am aprins o tigara, si atunci am realizat ca prezenta mea fusese inregistrata. 8 perechi de ochi imi fixara, ca la comanda, mana in care tineam pachetul. In momentul urmator jumatate din pachet era gol. iar compartimentul parea ca luase foc. Pe jumatate ascuns de rotocoalele calde de fum care se balabaneau spre coridor, le-am spus ca intru si eu in joc. m-am asezat pe podea si am primit instant cartile, impreuna cu instructiunile de joc. Regulile erau simple. jucai pe orice. jucai banii din buzunar. Bluza din bagaj si de pe tine. o noapte de sex cu iubita ta actuala sau cu viitoarea amanta. Indemanarea ta de a face masaj. Sau orice altceva iti putea trece prin minte. Mizele erau deseori inegale, dar nimeni nu se sinchisea de asta. Nimeni nu arbitra. pur si simplu, daca erai de acord sa iti joci ceasul contra unei pungi cu seminte, nimeni nu avea dreptul sa protesteze.

[...]

18.

Sexul imi parea, bineinţeles, cel mai bun lucru pe care puteam sa pariez. si asta pentru ca sexul se vinde cel mai bine. Sexul era centrul valorilor si al vieţii mele. si eram sigur ca asta ni se intam­pla tuturor, pentru ca de mici urmarim caţelele in calduri imperechindu‑se in mijlocul strazii. pentru ca o majoritate covarsitoare a gesturilor noastre cotidiene nu au decat un singur scop, fie ca recu­noastem sau nu. Suntem eleganţi, ne taiem unghiile de la picioare, ne spalam si ne parfumam, facem sport si ne educam pentru ca un scrasnet libidinal ne cere sa fim competitivi pe piaţa erosului. Spre deosebire de fatuca stupida pe care o lasasem oripi­lata in alt compartiment, eu ma credeam facand parte din tagma oamenilor normali pana la nebu­nie. Normal insemna ca nu este dezinteresat sexual nici cel mai marunt gest pe care‑l face cineva numai catre sine, ascuns de lume, in intunecimea solitu­di­nii sale mentale. Pana si cele mai inutile atitudini cineva nu le are decat gustand, cu o placere copila­roasa, ideea ca poate totusi altcineva va descoperi acel tainic eu launtric si il va recunoaste atunci ca zeu sexual autentic si la moda. Deviza mea era  : „Arata‑mi un singur gest ne‑sexuat si voi inceta sa mai cred ca viaţa nu este decat eros“. Pri­veam lumea vulvar si spuneam oricui : „Haide sa recu­noastem odata : ne e atat de sex incat, daca nu suntem atenţi, putem sa pierim de atata tume­fiere a organelor noastre“.

19.

Evident, am pierdut la joc. De fapt, asta era si intenţia mea. Cine insa ar fi putut sa ma puna sa ma ţin de promisiune ? Pe cei cu care jucam poate ca nu aveam sa‑i mai vad dupa coborarea din tren. Tipul cu sticla de tequila – numele lui era Pasadia si era un vegetarian inversunat – n‑a vrut iniţial sa accepte miza mea. Pe de o parte, pentru ca‑l durea in cur daca eu, un necunoscut, faceam ce spuneam ca voi face cu o alta necunoscuta. Iar pe de alta, pentru ca sticla de tequila ramanea, la urma urmei, o sticla care se gasea atunci si acolo. Puţin mai inainte prietenul sau, Gore Pirgu, un carnivor la fel de inversunat pe cat era Pasadia de vegetarian, ma curaţase de ultimii bistari. In con­secinţa, ma vazusem nevoit sa adaug si caseta porno pe care as realiza‑o pentru a contrabalansa sticla de tequila. Pierdusem si devenisem rapid regizor si actor intr‑un film porno pe care aveau sa‑l primeasca gratis, ca pe un produs promo­ţio­nal, si tipul cu tequila, si prietenii lui.

Dupa o jumatate de ora de joc, pierdusem toate hainele de schimb. Rucsacul. Banii. Walkman‑ul. ţigarile. Trebuia sa joc intr‑un film porno si sa o umplu de nervi pe viitoarea protagonista. Sa ma rad in cap la urmatoarea staţie. Si sa cazez trei persoane pentru doua zile in camera mea de la mare. Eram, cum s‑ar zice, dator vandut. M‑am hotarat sa joc si laptopul de care nu ma despar­ţeam niciodata. Iar in cazul in care as fi pierdut, sa ma dau jos din tren la prima staţie si sa ma intorc acasa. Carţile facura sa castig la acea mana o gramada de bani. Iar la urmatoarea jucai cu o tipa cu ochii verzi sau albastri tot ce castigasem mai inainte plus mobilul contra o muie in veceul trenului. Va spun cu bucurie ca am trisat la jocul ala. Si, spre surprinderea mea, tipa a vrut sa se achite imediat de datorie, cu o nepasare care ma surprinse.